GÓTIC, -Ă adj. Propriu goților, al goților. ◊ Scriere gotică = scriere cu caractere colțuroase, apărută în apusul Europei în evul mediu; roman gotic = roman dezvoltat în Anglia în a doua jumătate a sec. XVIII, care cultiva interesul pentru istorie, pentru întâmplările misterioase, terifiante; stil gotic (și s.n.) = stil arhitectonic caracterizat prin arcuri și bolți ogivale, prin predominarea formelor arhitectonice zvelte, înalte și prin numărul mare de sculpturi în piatră. ♦ (Despre construcții) În stil gotic. [Cf. fr. gothique, it. gotico, germ. Gotik, gotisch]. Vezi definitia »

OMONÍMIC, -Ă adj. Referitor la omonime sau la omonimie. [Cf. germ. homonymisch]. Vezi definitia »

CIRÓTIC, -Ă, cirotici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține cirozei, privitor la ciroză. 2. S. m. și f., adj. (Om) care este bolnav de ciroză. – Din fr. cirrhotique. Vezi definitia »

CANÓNIC, -Ă adj. Conform cu canoanele bisericești, referitor la canoane; canonial. // s.m. Preot catolic care face parte din consiliul episcopal; superiorul unei catedrale. [Cf. fr. canonique, it. cannonico, germ. Kanonikus < lat. canonicus]. Vezi definitia »

EXOTÉRIC, -Ă adj. (despre doctrine filozofice, ritualuri religioase) care poate fi înțeles ușor de cei neinițiați; accesibil, destinat tuturor. (< fr. exotérique, gr. exoterikos) Vezi definitia »