GĂRDULÉȚ, gărdulețe, s. n. Diminutiv al lui gard. – Gard + suf. -uleț. Vezi definitia »

fâșnéț, -eáță, adj. (reg.) cu capul sus, țanțoș, mândru. Vezi definitia »

BOLINDÉȚ s. n. v. colindeț. Vezi definitia »

GHILȚ, ghílțuri, s. n. (Var.) Zbilț. (cf. zbilț) Vezi definitia »

OSTRÉȚ, ostrețe, s. n. Fiecare dintre șipcile din care se fac garduri sau diferite îngrădituri; vergea de fier; zăbrea; p. ext. îngrăditură, gard. ♦ Spec. Împletitură, leasă, gard de nuiele sau de trestie, așezat în apă de-a curmezișul unui râu sau al unei bălți spre a opri trecerea peștilor și a ușura prinderea lor; îngrăditură de nuiele fixată în apă pentru închiderea și păstrarea peștilor vii. – Din bg. ostreț. Vezi definitia »