ARCHEBUZIÉR s. m. soldat înarmat cu o archebuză. (< fr. arquebusier) Vezi definitia »

DREIKÁNTER s.n. Bloc oscilant, șlefuit pe trei fațete datorită acțiunii conjugate a coroziunii și a deflației. Formarea fațetelor se explică prin rostogolirea pietrelor, ca urmare a excavării nisipului de la bază, și prin oprirea lor pe o suprafață plană. [Sursa: M. Ielenicz și colaboratorii, 1999, Dicționar de geografie fizică, Editura Corint, București] Vezi definitia »

SEMINIFÉR, -Ă adj. care poartă sau conduce sămânța ori lichidul seminal. (< fr. séminifère) Vezi definitia »

BERSALIÉR, bersalieri, s. m. Soldat italian de infanterie ușoară. – Din fr. bersaglier. Vezi definitia »

foféngher s. m. – Luceafăr. Cuvînt incert, menționat o singură dată de Odobescu, care îi dă etimologia; din gr. φῶς „lumină”, φέγγει „strălucește”. Nu apare în alt text, nici nu pare posibilă der. propusă. Vezi definitia »