IZOBRÓNTĂ s. f. linie care unește pe o hartă punctele în care tunetul produs într-un anumit loc este auzit cu aceeași intensitate. (< izo- + -brontă) Vezi definitia »

VERÚCĂ s.f. Excrescență papilară, provocată de un virus; aluniță, neg. [< it., lat. verruca]. Vezi definitia »

SFÂRLOÁGĂ, sfârloage, s. f. (Reg.) Încălțăminte proastă, ruptă. – Et. nec. Vezi definitia »

CLÉMĂ s.f. Dispozitiv cu care se prind laolaltă două sau mai multe piese, obiecte etc. [Pl. -me. / < germ. Klemme, rus. klemma]. Vezi definitia »

CÁRTĂ, carte, s. f. 1. Nume dat (în evul mediu) actelor destinate a consemna unele privilegii și libertăți fundamentale ale unor clase sau pături sociale și a servi drept constituție unui stat. 2. Manifest cuprinzând revendicările unei organizații politice, sociale, profesionale etc. 3. Act care stă la baza organizării și funcționării unei organizații internaționale. Carta Organizației Națiunilor Unite. – Din fr. charte, lat. charta. Vezi definitia »