ȚICLEÁN, țicleni, s. m. (Ornit.) Țiclete. – Et. nec. Vezi definitia »

CICERONIÁN, -Ă adj. Care este propriu lui Cicero, care imită pe Cicero; exemplar, impecabil. [Pron. -ni-an. / < fr. cicéronien]. Vezi definitia »

făgán, făgáni, s.m. (reg.) fag bătrân; făgău. Vezi definitia »

BAN¹, bani, s. m. 1. Unitate monetară și monedă egală cu a suta parte dintr-un leu; p. restr. monedă măruntă, divizionară a leului. ◊ Expr. A nu face (sau a nu plăti) un ban (chior) sau doi bani= a nu valora nimic, a nu avea nici o valoare. 2. Echivalent general al valorii mărfurilor (fiind el însuși o marfă); monedă de metal sau hârtie recunoscută ca mijloc de schimb și de plată; argint (2). ◊ Expr. A trăi (pe lângă cineva) ca banul cel bun = a fi foarte prețuit (de cineva). A lua (ceva) de (sau drept) bani buni = a crede că un lucru este adevărat. ♦ (La pl.) Avere în numerar; parale. ◊ Expr. A fi doldora (sau plin) de bani = a fi foarte bogat. A avea bani (strânși) la ciorap sau a strânge bani la ciorap = a avea sau a face economii, a avea sau a strânge o sumă de bani; a fi zgârcit. Fecior (sau băiat) de bani gata = fiu de oameni avuți care face extravaganțe cu banii primiți sau moșteniți de la părinți. – Et. nec. Vezi definitia »

ORATORIÁN, -Ă adj. Care se referă la ordinul călugăresc al Oratoriului. // s.m. Călugăr din ordinul numit al „Oratoriului”. [Pron. -ri-an, pl. -ieni. / cf. it. oratoriano, fr. oratorien]. Vezi definitia »