CREZĂMẤNT, crezăminte, s. n. (Înv.) 1. Crezare, încredere. ◊ Loc. adv. Cu crezământ = cu adevărat, într-adevăr. ◊ Expr. A da (sau a pune) crezământ = a da crezare. A afla (sau a avea) crezământ = a se bucura de încredere, a fi crezut. 2. Înțelegere, față de cineva sau de ceva; considerație, milă. – Crede + suf. -ământ. Vezi definitia »

COOPERÁNT, -Ă adj., s. m. (cel) cu care se poate coopera. (< coopera + -ant) Vezi definitia »

LAMPÁNT adj. petrol ~ = petrol limpede pentru ars în lămpi, produs prin distilarea fracționată a țițeiului. (< fr. lampant) Vezi definitia »

ASORTIMÉNT, asortimente, s. n. Totalitatea mărfurilor sau produselor de diferite forme, calități etc. – După fr. assortiment. Vezi definitia »

DELICVESCÉNT, -Ă adj. I. (despre substanțe solide) care absoarbe vaporii de apă din atmosferă, transformându-se în soluții apoase. 2. (fig.) decadent, corupt. (< fr. déliquescent, lat. deliquescens) Vezi definitia »