DOGÁR, (1) dogari, s. m., (2) dogare, s. n. 1. S. m. Meșteșugar care face doage sau vase din doage; butnar. 2. S. n. Unealtă tăietoare cu lama în formă de seceră, folosită pentru făcut doage. – Doagă + suf. -ar. Vezi definitia »

UMANITÁR, -Ă adj. care se preocupă de binele omenirii, filantropic, plin de umanitate. (< fr. humanitaire) Vezi definitia »

PLURICAVITÁR, -Ă, pluricavitari, -e, adj. Care are mai multe caverne pulmonare. – Pluri - + cavitar. Vezi definitia »

MINICÁR s. n. 1. autocar de capacitate redusă. 2. mijloc de locomoție format din două sau mai multe vehicule, cu bănci și parasol, tractate de un autoturism sau tractor, destinat plimbărilor de agrement în stațiuni. (< engl. minicar) Vezi definitia »

UNIPÁR, -Ă adj., s.f. (Femeie) care a născut un singur copil. // adj. (Despre mamifere) Care naște un singur pui; (despre inflorescențe) la care de sub floarea terminală pornește o singură axă florală laterală. [< fr. unipare, cf. lat. unus – unu, parere – a naște]. Vezi definitia »