INDUCTOMÉTRU s. n. aparat pentru măsurarea curenților de inducție. (< fr. inductomètre) Vezi definitia »

FOCOMÉTRU s.n. Aparat pentru măsurarea distanței focale. [< fr. focomètre]. Vezi definitia »

OLEOMÉTRU s. n. 1. areometru pentru măsurarea densității uleiurilor. 2. instrument cu care se dozează uleiurile și grăsimile din semințe. (< fr. oléomètre) Vezi definitia »

CARDIOTAHIMÉTRU s. n. aparat pentru măsurarea frecvenței contracțiilor inimii. (< fr. cardiotachymètre) Vezi definitia »

ECHILÍBRU s.n. 1. Stare a unui corp supus acțiunii unor forțe sau efecte care se anulează reciproc fără să-i schimbe starea de mișcare. ♦ (Fil.) Teoria echilibrului = concepție potrivit căreia în mecanismul procesului dezvoltării este esențială starea de echilibru între obiectul în dezvoltare și mediul ambiant. 2. (Fig.) Stabilitate a unei situații, a unei stări sufletești etc. ◊ Echilibru bugetar = stare a unui buget în care veniturile sunt egale cu cheltuielile. [Pl. -re, -ruri. / cf. fr. équilibre, it. equilibrio, lat. aequilibrium < aequus – egal, libra – balanță]. Vezi definitia »