INSTILAȚIÚNE s. f. v. instilație. Vezi definitia »

LEGIÚNE, legiuni, s. f. 1. Mare unitate militară romană; p. gener. denumire dată unor formații militare sau paramilitare din diferite epoci. ◊ Legiune străină = (în Franța și în Spania) formație militară, compusă în cea mai mare parte din mercenari, cu garnizoana în colonii. 2. Fig. Mulțime; ceată, gloată. [Pr.: -gi-u-. – Var.: (înv.) legioánă s. f.] – Din fr. légion, lat. legio, -onis. Vezi definitia »

COINÉ s.n. Limbă comună (mai ales limba greacă de circulație). [Pron. co-i-, scris și koine. / < gr. koiné]. Vezi definitia »

PROLEGÓMENE s. n. pl. introducere succintă în problematica unei științe sau discipline. ◊ parte introductivă a unei lucrări științifice, care precedă expunerea propriu-zisă. (< fr. prolégomènes, gr. prolegomena) Vezi definitia »

GESTAȚIÚNE s.f. v. gestație. Vezi definitia »