GÂRBIȚĂ, gârbițe, s. f. 1. (Pop.; la animale) Greabăn, grumaz; (la oameni) ceafă. ◊ Expr. A muia (cuiva) gârbița = a înfrânge, a obliga să se supună. 2. Plantă erbacee cu tulpina acoperită cu solzi și cu flori mari, violete (Limodorum abortivum). – Din bg. gărbica, scr. grbica. Vezi definitia »

POLIFIBROMATÓZĂ s. f. fibromatoză generalizată. (< fr. polyfibromatose) Vezi definitia »

ROTOTÉCĂ s.f. Catalog mecanic cu fișe puse pe plăci situate într-o tobă rotativă, care pot fi consultate fără a fi scoase. [Var. rotatecă s.f. / < fr. rotathèque]. Vezi definitia »

XILÓZĂ s. f. monozaharidă care se găsește în lemn, în paie etc. (< fr. xylose) Vezi definitia »

TELEMECÁNICĂ s. f. ramură a tehnicii cuprinzând principiile și metodele de comandă ale funcționării meca-nismelor de la distanță. (< fr. télémécanique) Vezi definitia »