POLITOMÍE s. f. diviziune în mai multe părți, grupe sau specii. (< fr. polytomie) Vezi definitia »

CORTICOTERAPÍE s. f. Tratament făcut asupra scoarței cerbrale. – Din fr. corticothérapie. Vezi definitia »

RADIOSTÁȚIE s.f. Stație de radioemisiune. [Gen. -iei, var. radiostațiune s.f. / cf. it. radiostazione, fr. radiostation, engl. radiostation]. Vezi definitia »

ATRIOMEGALÍE s. f. dilatare patologică a unui auricul al inimii. (< fr. atriomégalie) Vezi definitia »

PROPOZÍȚIE s.f. 1. Unitatea sintactică cea mai simplă prin care se exprimă de obicei o judecată sau o idee. ♦ (Log.) Îmbinare de cuvinte care exprimă o idee completă. 2. (Mat.) Teoremă care servește demonstrației unei teoreme mai importante sau stabilirii unui rezultat fundamental dintr-un capitol al matematicii. 3. Cea mai mică construcție muzicală, care se încheie printr-o cadență oarecare. [Gen. -iei, var. propozițiune s.f. / cf. fr. proposition, lat. propositio]. Vezi definitia »