CAPROLACTÁMĂ s. f. Substanță organică folosită ca materie primă pentru fabricarea fibrelor sintetice de relon. – Din fr. caprolactame. Vezi definitia »

IMPACIÉNȚĂ s. f. (Livr.) Nerăbdare. ♦ Neliniște, îngrijorare. [Pr.: -ci-en-] – Din fr. impatience, lat. impatientia. Cf. it. impazienza. Vezi definitia »

TELEGRÁMĂ s.f. Comunicare transmisă cu ajutorul telegrafului sau prin alt mijloc (telefon, etc.); formular pe care este transcrisă această comunicare. [< fr. télégramme, cf. germ. Telegramm < gr. tele – departe, gramme – scriere]. Vezi definitia »

ștáflă, ștáfle, s.f. (reg.) 1. stinghie groasă de lemn, cu patru muchii; scândură groasă. 2. (la pl.; în forma: ștaple) bucăți de lemn pe care se sprijină podeaua la casele podite cu scânduri. Vezi definitia »

ceáfă (céfe), s. f. – 1. Partea de dinapoi a gîtului sau a capului. – 2. Parte a jugului care se sprijină pe ceafa animalelor de tracțiune. – 3. Parte a căpețelei. – Mr. chiafă. Origine incertă. Este evidentă identitatea cu tc. kafa „ceafă”, din arab. qafā (cf. Moldovan 424), de unde provine și cafă, s. f. (în blănărie, partea a blănii ce corespunde cefii), cf. Șeineanu, III, 24. Der. din mr. este sigură; însă rom. presupune un intermediar necunoscut, care să explice rezultatul oclusivei turcești. În general, se consideră că este vorba de alb. kjafë (Meyer 219; Philippide, II, 704; Pascu, II, 224; Rosetti, II, 114), ceea ce nu înlătură dificultatea. Probabil formație locală, din gr., cu sensul de „căpățînă, cap mare sau gros”, termen aplicat tradițional grecilor. Poate fi vorba de o pronunțare locală: Scriban semnalează pronunțarea čaf în alb. din Scutari. Vezi definitia »