Definita cuvantului goană
GOÁNĂ, goane, s. f. 1. Deplasare cu pași mari și repezi; urmărire în fugă. ◊ Loc. vb. A pune (pe cineva) pe goană sau a lua (pe cineva) la goană = a goni; a fugări. ♦ Viteză mare cu care se deplasează un vehicul; grabă mare cu care se deplasează o ființă. 2. Vânătoare (cu gonaci și câini); haită. 3. (Rar) Prigoană, persecuție. 4. (Pop.) Împerechere a vacii cu taurul. – Din goni (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu goană
METAMORÁLĂ s.f. Parte a teoriei etice având ca obiect principiile fundamentale ale moralei. [< fr. métamorale]. Vezi definitia »
-GRÁMĂ Element secund de compunere savantă cu semnificația „scriere”, „scrisoare”, „comunicare”. [< fr. -gramme, it. -gramma, cf. gr. gramma < graphein – a scrie]. Vezi definitia »
cotreánță, cotrénțe, s.f. (reg.) 1. haină veche și ruptă; zdreanță, fleandură, buleandră. 2. (fig.) om molatic; femeie desfrănată, otreapă. Vezi definitia »
déșcă s. m. – Veteran, soldat simplu care este înrolat de un timp. Sb. dečko „flăcău” (Tiktin; Candrea; Scriban). Vezi definitia »
țágră (-re), s. f. – Trepied. Probabil din ngr. τσάγρα „cursă”. Vezi definitia »