ACOPERÍRE, acoperiri, s. f. Acțiunea de a (se) acoperi și rezultatul ei. 1. Punere, așezare a unui obiect deasupra altuia pentru a-l înveli, a-l ascunde, a-l apăra etc. 2. Operație de aplicare a unui strat protector pe un obiect prin depunere, pulverizare, placare etc. 3. (Mil.) Accident de teren, pădure sau localitate care împiedică observarea inamicului. ♦ Măsură specială de protecție care asigură anumite acțiuni (de concentrare sau manevră) ale trupelor. ◊ Expr. A avea acoperire = a fi acoperit pentru o acțiune săvârșită conform unor indicații precise. 4. (Fin.) Posibilitatea de a face față unor obligații, unei plăți, unei cheltuieli, de a lichida un deficit etc. Acoperirea acestei sume se face eșalonat. ♦ (Concr.) Fond care asigură această posibilitate. ◊ Acoperire în aur = stoc de aur și de alte active pe baza cărora băncile de emisiune asigură convertibilitatea bacnotelor. – V. acoperi. Vezi definitia »

CARTOREPRODUCERE s. f. Ramură a cartografiei care studiază metodele și mijloacele de multiplicare a planurilor și hărților. Vezi definitia »

COTĂTOARE (? – probabil, pronuntarea ardeleneasca a cuv. CAUTATOARE, cf. „a (se) căuta” = a (se) privi – CM) s.f. (Reg., Crișana) Oglindă. Vezi definitia »

ÎNVÂRSTÁRE, învârstări, s. f. Acțiunea de a învârsta și rezultatul ei. [Var.: învrâstáre s. f.] – V. învârsta. Vezi definitia »

RADIOFICÁRE, radioficări, s. f. Instalare în orașe și în sate a posturilor de radioficație; generalizare a transmisiunii programelor de radiodifuziune sonoră prin radiodistribuție. [Pr.: -di-o-] – V. radiofica. Vezi definitia »