plumb (plumburi), s. n. – 1. Metal lucios, cenușiu albastru. – 2. Fir de plumb (1), dreptar; disc de plumb, bici cu plumb etc. – 3. Muniție, glonț. – 4. Sigiliu, pecete. – 5. (Mold.) Creion, unealtă de scris pe tăbliță. – Mr. pl’umbu „glonț”. Lat. plumbum (Pușcariu 1343; Candrea-Dens., 1418; REW 6615), cf. alb. pljump (Philippide, II, 651), it. piombo, prov. plom, fr. plomb, sp. plomo, port. chumbo. – Der. plumbos, adj. (greu); plumbar, s. m. (lucrător în plumb, fîntînar, puțar); plumburiu, adj. (cenușiu); plumbui, vb. (a acoperi cu plumb; a sigila cu plumb; a plomba o măsea); plumbuitor, s. m. (sigilator); plomba, vb. (a astupa o carie dentară), din fr. plomber. Vezi definitia »

GALIÁMB s. m. vers catalectic antic de patru picioare, pe care îl cântau preoții Cibelei. (< fr. galliambe) Vezi definitia »

RUMB s. n. (mar.) cart¹ (2). (< fr., engl. rhumb) Vezi definitia »

ROMB²(O)- elem. „romb¹ (1)”. (< fr. rhomb/o/-, cf. lat. rhombus, gr. rhombos) Vezi definitia »

STROMB s. m. 1. moluscă din mările tropicale, cu cochilia mare și groasă, care produce camee. 2. păstaie spiralată. (< fr. strombe, lat. strombus) Vezi definitia »