REMITÉNȚĂ s. f. 1. remisiune (2). 2. împotrivire, rezistență la forță; (p. ext.) recalcitranță. (< fr. rémittence) Vezi definitia »

huzdoápă, huzdoápe, s.f. (reg.) hârtop. Vezi definitia »

IRANÍSTICĂ s.f. Studiul limbilor, literaturilor și culturilor iraniene; iranologie. [Cf. germ. Iranistik, it. iranistica]. Vezi definitia »

scăiáncă s.f. (reg.) soi de struguri care se coc timpuriu. Vezi definitia »

FOSFATÍDĂ, fosfatide, s. f. Substanță din clasa lipidelor în a cărei moleculă intră fosforul, prezentă mai ales în țesutul nervos. – Din fr. phosphatide. Vezi definitia »