Definita cuvantului gondolă
GONDÓLĂ, gondole, s. f. 1. Barcă lungă, puțin adâncă, cu fundul plat, cu prora (și pupa) ridicată și încovoiată, manevrată cu o singură vâslă, folosită la Veneția. 2. Raft, suport în formă de gondolă (1) pe care este așezată marfa într-un magazin cu autoservire. 3. Nacelă în care se află motorul unui dirijabil. – Din it. gondola, fr. gondole.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu gondolă
văcăreásă s. f., g.-d. art. văcărései; pl. văcărése Vezi definitia »
FECÚLĂ s. f. Amidon extras din turberculii de cartofi, din rădăcinile de manioc etc., folosit în alimentație. [Acc. și: féculă] – Din fr. fécule, lat. faecula. Vezi definitia »
-FÍZĂ elem. „creștere”, „producere”. (< fr. -physe, cf. gr. physis, formație) Vezi definitia »
HĂ interj. 1. (De obicei repetat) Cuvânt care redă râsul, mai ales râsul forțat. 2. (Repetat) Cuvânt care redă plânsul. 3. Exclamație care exprimă mirare, neîncredere. 4. Cuvânt care exprimă o afirmație. [Var.: hî, hi interj.] – Onomatopee. Vezi definitia »
STRÁDĂ, străzi, s. f. 1. Drum (pavat sau asfaltat) în interiorul unei localități, de-a lungul căruia se înșiră, de o parte și de alta, trotuarele și casele. ◊ Expr. Omul de pe stradă = un anonim, o persoană oarecare (reprezentând opinia publică). A arunca (pe cineva) în stradă = a da (pe cineva) afară din casă; p. ext. a lua (cuiva) tot ce are, a sărăci. 2. Locuitorii unei străzi (1). [Pl. și: (înv.) strade] – Din ngr. stráta, it. strada. Vezi definitia »