CENOBÍT s.m. Călugăr care trăiește într-o mănăstire sau într-o comunitate monahală. [< fr. cénobite, cf. lat. coenobita]. Vezi definitia »

ARSENÍT, arseniți, s. m. Sare a acidului arsenios. – Fr. arsénite. Vezi definitia »

LAZURÍT s. n. Silicat natural de aluminiu și de sodiu, asociat cu sulfură de sodiu, de culoare albastră intensă, cristalizat, folosit la confecționarea unor obiecte de artă, la prepararea unor vopsele; lapis, lapislazuli. – Din fr. lazurite. Vezi definitia »

MICROLÍT, microlite, s. n. 1. Element cristalin microscopic, de formă prismatică sau tubulară, format prin cristalizarea topiturilor magmatice, care se găsește în uncie roci vulcanice. 2. (La pl.) Unelte și arme mici din piatră, folosite în comuna primitivă. – Din fr. microlite, germ. Mikrolith. Vezi definitia »

CÓCKPIT s.n. (Mar.) Spațiu neacoperit pe punte, amenajat cu banchete pentru călători sau pentru echipaj. [Pl. -te, -turi, var. cocpit s.n. / < engl. cockpit]. Vezi definitia »