EPIFONÉM s. n. exclamație sentențioasă prin care se termină, se rezumă un discurs, o povestire. (< fr. épiphonème) Vezi definitia »

MORFÉM s. n. element morfologic (prefix, sufix, desinență) care servește la formarea cuvintelor și a formelor flexionare ale acestora. ◊ (în concepția modernă) cea mai mică unitate în sens determinat din structura morfologică a cuvântului. (< fr. morphème) Vezi definitia »

DIASISTÉM s. n. sistem lingvistic dedus din analiza a două graiuri sau dialecte cu similitudini parțiale; supersistem. (< engl. diasystem, fr. diasystème) Vezi definitia »

EDÉM, edeme, s. n. (Med.) Acumulare de lichid seros în spațiile intercelulare ale organelor și țesuturilor. ◊ Edem pulmonar = afecțiune cauzată de trecerea plasmei sangvine în alveolele pulmonare. – Din fr. oedème. Vezi definitia »

șlem pentru motoțîkletî Vezi definitia »