GLOSEMÁTICĂ s.f. Teorie lingvistică structurală, elaborată de lingvistul danez L. Hjelmslev, după care limba este privită ca obiect în sine, ca un sistem de relații interne. [Gen. -cii. / < fr. glossématique]. Vezi definitia »

BRIZÁNȚĂ s.f. Proprietate a unui exploziv de a se descompune într-un timp foarte scurt, dând gaze de mare presiune. [< fr. brisance]. Vezi definitia »

GASTROENTEROPTÓZĂ s. f. ptoză a stomacului și intestinelor. (< fr. gastro-entéroptose) Vezi definitia »

scovárdă (-vérzi), s. f. – Gogoașă. – Var. scovargă, scove(a)rgă. Sl. skovrada „tigaie” (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 333; Conev 67); poate var. a fost influențată de ngr. ξόβεργα „amestec” sau „grăsime”. – Der. scovîrda, vb. refl. (a se distruge, a se nărui; a slăbi); scovîrlie, s. f. (orbită), prin contaminare cu scăfîrlie. Vezi definitia »

OLANDÍNĂ s. f. țesătură de bumbac care imită olanda. (< olandă + -ină) Vezi definitia »