HIERURGÍE s. f. serviciu divin de binecuvântare și sfințire a omului și a firii înconjurătoare. (< fr. hiérurgie) Vezi definitia »

TERMINÁȚIE, terminații, s. f. 1. Parte terminală a unui lucru. 2. Sunet sau grup de sunete care se află la sfârșitul unui cuvânt; terminare (2). ♦ (Rar) Desinență. – Din lat. terminatio. Vezi definitia »

FRÁCȚIE s. f. număr care exprimă una sau mai multe părți dintr-un întreg. ◊ raport între două expresii matematice. (< fr. fraction, lat. fractio) Vezi definitia »

SEISMONASTÍE s. f. mișcare de reacție a organelor vegetale provocată de loviri sau de un contact. (< fr. séismonastie) Vezi definitia »

TRICROMÍE s.f. Procedeu de imprimare sau de fotografiere policromă prin suprapunerea a trei culori fundamentale. [Gen. -iei. / < fr. trichromie]. Vezi definitia »