VERTICÁL, -Ă, verticali, -e, adj. Care este orientat perpendicular pe un plan orizontal; care are direcția căderii corpurilor; (sens curent) care este orientat drept (în sus). ◊ Dreaptă verticală = dreaptă care unește un punct de pe pământ cu zenitul respectiv. Plan vertical = a) (Geom.) plan care trece printr-o dreaptă verticală; b) (Astron.) plan care trece prin verticala locului. ♦ (Substantivat, f.) Linie dreaptă care cade perpendicular pe un plan orizontal; direcția urmată de această linie. ◊ Verticala locului = direcție determinată de poziția firului cu plumb aflat în stare de echilibru într-un punct dat. ♦ (Substantivat, n.) Semicerc al sferei cerești care intersectează un plan determinat de verticala locului și de un astru. ♦ (Adesea adverbial) Care vine sau cade drept în jos (de la înălțime). – Din fr. vertical. Vezi definitia »

PROFESIONÁL, -Ă I. adj. referitor la o profesiune, legat de o profesiune. ♦ secret ~ = informație pe care o deține cineva, legată de profesiunea sa; școlă ~ă = instituție de învățământ care pregătește cadre de muncitori calificați. II. adv. cu obișnuința unui profesionist. (< fr. professionnel) Vezi definitia »

SAGITÁL, -Ă adj. (anat.) situat în plan vertical de simetrie. ♦ sutură ~ă = sutură care unește cele două oase parietale. (< fr. sagittal) Vezi definitia »

PODBÁL s. m. v. podbeal. Vezi definitia »

CHEFAL (‹ ngr.) s. m. Pește teleostean, marin, migrator, din familia mugilide, răspîndit pe litoralul european și african al Oc. Atlantic, în mările Mediterană, Neagră, Azov, de c. 20-50 cm și 200-800 g, cu corpul fusiform, solzi și pe cap, de culoare cenușiu-verzui-albăstrui cu auriu și argintiu (Mugil auratus). Vezi definitia »