COTÓR, (1, 2) cotoare, s. n., (3) cotori, s. m. 1. S. n. Tulpină, lujer (la legume și la plante erbacee) care susține frunzele, fructul sau florile. ♦ Partea de jos a unei tulpini. Cotorul viței. ♦ Cocean (3). ♦ Rest nefolositor dintr-un obiect uzat. ♦ (Fam.) Mătură foarte uzată. 2. S. n. Parte, loc unde se leagă sau unde se cos foile unei cărți, ale unui registru, ale unui caiet etc. ♦ Parte a unui chitanțier, a unui bonier etc. rămasă după ce s-au rupt jumătățile detașabile ale foilor; partea fiecărei foi care rămâne în chitanțier, bonier etc. după predarea chitanței. 3. S. m. (La ființe; rar) Partea dinspre rădăcină a unei pene, a unei cozi sau a unui fir de păr. – Et. nec. Vezi definitia »

RADIOPROTECTÓR, -OÁRE, radioprotectori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care protejează de acțiunea nocivă a unor radiații. 2. S. f. (În sintagma) Radioprotectoare chimică = substanță chimică neutralizantă, în anumite limite, a efectului energiei radiante asupra organismului. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radioprotecteur. Vezi definitia »

INAUGURATÓR, -OÁRE s.m. și f. (Rar) Cel care inaugurează (ceva). [Pron. i-nau-. / cf. fr. inaugurateur]. Vezi definitia »

-FOR Element secund de compunere savantă cu semnificația „care poartă”, „purtător”. [< fr. -phore, it. -foro, cf. gr. phoros]. Vezi definitia »

(referitor la contracte – obligatii contractuale) stabilit Vezi definitia »