Definita cuvantului grec
GREC, GREÁCĂ, greci, grece, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Greciei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Greciei sau grecilor, privitor la Grecia sau la greci; grecesc. ◊ Lupte greco-romane V. luptă. ♦ (Substantivat, f.) Limba greacă. – Lat. Graecus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu grec
ec. inversul operatiunii de conversiune; preschimbarea inscrisurilor unui imprumut vechi cu inscrisuri ale unui imprumut nou cu o rata a dobanzii mai mare. Vezi definitia »
PARAPITÉC, parapiteci, s. m. Gen de primate fosile din oligocen; primată din acest gen. – Din fr. parapithèque. Vezi definitia »
ZIMBERÉC, zimberecuri, s. n. (Turcism înv.) Arc de ceasornic; p. ext. mașinărie. [Var.: zimberéchi s. n.] – Din tc. zemberek. Vezi definitia »
AZTÉC, -Ă I. adj., s. m. f. (amerindian) care face parte dintr-o uniune de triburi din regiunea centrală a Mexicului. ◊ (s. n.) dialect vorbit de azteci. II. adj. care aparține aztecilor. ♦ arta ~ă = arta precolumbiană. (< fr. aztèque) Vezi definitia »
UZBÉC, -Ă, uzbeci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Uzbekistanului sau care este originară de acolo. 2. Care aparține Uzbekistanului sau uzbecilor (1), privitor la Uzbekistan sau la uzbeci (1). ♦ (Substantivat, f.) Limba (turcică) vorbită de uzbeci (1). – Din rus. uzbek. Vezi definitia »