FUNICULÁR, funiculare s. n., adj. 1. S. n. Mijloc de transport aerian format din unul sau din mai multe cabluri suspendate pe stâlpi, pe care circulă cabinele cu pasageri și cărucioarele cu materiale, folosit în regiunile muntoase greu accesibile. 2. Adj. (În sintagma) Poligon funicular = construcție grafică de forma unei linii poligonale, care servește, în mecanică, la studiul unui sistem de forțe. – Din fr. funiculaire. Vezi definitia »

TEMPORÁR, -Ă adj. Vremelnic, trecător, provizoriu. [Cf. fr. temporaire, lat. temporarius]. Vezi definitia »

PERPENDICULÁR, -Ă I. adj. 1. (despre drepte, plane) care formează între ele unghiuri sau diedre adiacente congruente. 2. stil ~ = variantă a stilului gotic, în Anglia în sec. XIV, manifestată mai ales în economia bolților, care dispar sub mulțimea arcelor, bogat ornamentate cu muluri decorative. II. s. f. dreaptă perpendiculară. (< fr. perpendiculaire, lat. perpendicularis) Vezi definitia »

RETROBULBÁR, -Ă adj. (Anat.) Înapoia globului ocular. [Cf. it. retrobulbare, lat. retro – înapoi, bulbus – bulb]. Vezi definitia »

tescár, tescári, s.m. (reg.) proprietar sau mânuitor de teasc. Vezi definitia »