REPETÍȚIE, repetiții, s. f. 1. Repetare, reluare a acelorași vorbe, idei, acțiuni etc. ◊ Armă cu repetiție = armă cu care se pot trage mai multe focuri (reîncărcându-se automat). ♦ Exercițiu făcut de către interpreți pentru pregătirea unui spectacol sau a unei audiții publice. ◊ Repetiție generală = ultima repetiție (cu decoruri și costume) făcută înainte de spectacol. ♦ Reluare de către elevi, la școală, în cadrul unor lecții speciale, sau acasă, a materiei de învățământ deja parcurse. 2. Procedeu sintactic-stilistic care constă în întrebuințarea de două sau de mai multe ori a aceluiași cuvânt sau a aceluiași grup de cuvinte, pentru a exprima durata, intensitatea, distribuția, progresia, succesiunea, periodicitatea sau pentru a sublinia o idee. – Din fr. répétition. Vezi definitia »

SCÓRIE s.f. 1. (Metal.) Reziduu obținut în extragerea metalelor din minereuri și la topirea metalelor; zgură. 2. (Geol.) Produs vulcanic spongios cu aspect de zgură. [Gen. -iei. / < fr. scorie, cf. lat. scoria, gr. skoria]. Vezi definitia »

cimótie (-íi), s. f. – 1. Ramură, creangă. – 2. Rudă, neam. – Var. cemetie. Mag. csimota, csemete (Cihac, III, 490). Vezi definitia »

GEMÁȚIE s. f. 1. formare, dispunere sau ansamblu al mugurilor unei plante. 2. înmulțire asexuată, la animalele inferioare, caracterizată prin formarea unui grup de celule care se desprind de organismul parental. (< fr. gemmation) Vezi definitia »

COLPORAGÍE s. f. elitroragie. (<fr. colporragie) Vezi definitia »