TRÁPĂ, trape, s. f. 1. Ușă, capac etc. fixat în plan orizontal, care închide o deschizătură practicată la nivelul solului, într-un planșeu, în puntea unei nave etc. ♦ Deschizătură pe care o acoperă o trapă (1); spec. deschidere verticală în podiumul unei scene, servind la apariția și dispariția unor personaje. 2. Acoperământ al unei capcane pentru prinderea în stare vie a animalelor. – Din fr. trappe. Vezi definitia »

boboánă (boboáne), s. f. – Vrajă, vrăjitorie, farmece. Sl. babuni „superstiție” (Miklosich, Lexicon, 10), de unde derivă și mag. babona. După DAR, direct din mag. Se folosește în Trans. și Mold. – Der. boboni, vb. (a face farmece). Cf. bazaconie. Vezi definitia »

PROVITAMÍNĂ s. f. substanță inactivă din alimente, pe care organismul o transformă în vitamină activă. (< fr. provitamine) Vezi definitia »

miérță, miérțe, s.f. (reg.) unitate de măsură pentru cereale, având cam 215 l (10 banițe). Vezi definitia »

PROZAPODÓZĂ s. f. epanadiploză. (< fr. prosapodose, gr. prosapodosis) Vezi definitia »