METACÉNTRU s.n. Intersecția imaginară a verticalelor care trec prin centrele de greutate ale volumului de apă dislocat de un corp plutitor. [< fr. métacentre]. Vezi definitia »

TAHIOMÉTRU s. n. v. taheometru. Vezi definitia »

HALOMÉTRU, halometre, s. n. (Ind.) Areometru folosit la stabilirea concentrației de săruri anorganice solubile a substanțelor zaharate. – Din fr. halomètre. Vezi definitia »

PẮSTRU s. m. 1. (Înv. și reg.) Persoană sau colectivitate care păstrează ceva, care face să dăinuiască. 2. (Fam.) Închisoare. – Din păstra (derivat regresiv). Vezi definitia »

STEREOGONIOMÉTRU s. n. aparat pentru controlul informației stereofonice și pentru aprecierea diferenței de intensitate și de fază între semnalele stereofonice. (< fr. stéréogoniomètre) Vezi definitia »