TRÓMBĂ² s.f. Instrument muzical de suflat, din alamă, cu tub circular; trompetă. [< it. tromba(clarino)]. Vezi definitia »

PLÉTORĂ s. f. 1. Cantitate de sânge sau de lichide depășind valorile normale în întreg organismul sau numai în anumite părți ale lui; stare morbidă provocată de această supraîncărcare și care se manifestă prin roșeața pielii și a mucoaselor, palpitații, puls accelerat, respirație scurtă etc. 2. Cantitate mare de obiecte sau de ființe (lipsite de valoare). ◊ Pletoră semantică = aglomerare (excesivă) de sensuri la unele cuvinte. – Din fr. pléthore. Vezi definitia »

a vorbi în barbă expr. a vorbi încet, a mormăi numai pentru sine. Vezi definitia »

ȘARÉTĂ, șarete, s. f. Trăsurică ușoară (cu două roți) trasă de un singur cal; cabrioletă. – Din fr. charrette. Vezi definitia »

ACÓRDICĂ s.f. Disciplină muzicală care studiază diferitele acorduri construite din terțe necombinate cu alte elemente ale muzicii. [< germ. Akkordik]. Vezi definitia »