TUPILÚȘ adv. (Reg.) Ascunzându-se, ferindu-se (ca să nu fie văzut sau prins). – Din tupila + suf. -uș. Vezi definitia »

leș (-șuri), s. n. – Cadavru, rămășiță pămîntească. – Mr. leșe, leșă. Tc. leș (Miklosich, Türk. Elem., II, 119; Berneker 703; Lokotsch 1306; Tiktin; Philippide, II, 719), cf. ngr. λέσι, alb. lješ, bg. leš. Miklosich, Slaw. Elem., 10, crede că ar fi un cuvînt indigen; Philippide, Principii, 148, pornea în mod echivoc de la lat. lixium. Vezi definitia »

OGRĂDÁȘ, ogrădași, s. m. (Înv.) Persoană care slujea la o curte boierească. – Ogradă + suf. -aș. Vezi definitia »

MÂGLÁȘ, mâglași, s. m. (Reg.) Muncitor care transportă și depozitează bolovani de sare în mâglă. – Mâglă + suf. -aș. Vezi definitia »

pitíș s.n., adv. 1. (reg.; s.n.) loc retras, ascunzătoare. 2. (pop.; adv.; adesea repetat) pe ascuns, pe furiș, tiptil. Vezi definitia »