Definita cuvantului gropniță
GRÓPNIȚĂ, gropnițe, s. f. 1. Încăpere situată între pronaosul și naosul unei biserici, în care de obicei se găsesc mormintele ctitorilor. 2. Cavou, criptă, mormânt sau cimitir situate lângă o biserică. – Din bg. grobnica (influențat de groapă).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu gropniță
ȘEVALIÉRĂ s. f. inel cu sigiliu. (< fr. chevalière) Vezi definitia »
neadeverínță s.f. (înv.) lipsă de precizie; imprecizie. Vezi definitia »
BRADIGENÉZĂ s.f. (Biol.) Evoluție lentă a unor organisme. [< fr. bradygenèse, cf. gr. bradys – lent, genesis – naștere]. Vezi definitia »
toropálă (-le), s. f. – Ciomag, bîtă. Ngr. τό ρόπαλον, cu aglutinarea art. (Candrea, GS, VI, 326). – Der. toroipan, s. n. (măciucă), prin schimb de suf. (expresia cu toroipanul „cu ghiotura, cu grămada” este o transpunere a expresiei ngr. μέ τό παράπανω „cu ghiotura”); toroipăni, vb. (a aduce în stare de amețeală, a lăsa fără simțire; a cuprinde, a copleși, a învinge; a strivi, a zdrobi; refl., înv., a se exalta, a-și ieși din fire), probabil de aceeași origine (dar cf. rus. toropitĭ „a se zori”, sl. utrŭpĕti „a ameți”; Cihac, II, 418; Tiktin); toropeală, s. f. (moleșeală; somnolență). Vezi definitia »
ÁXĂ1 s. f. v. ax. Vezi definitia »