DIALECTICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în dialectică, care urmează principiile dialecticii. [Pron. di-a-lec-ti-ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. dialecticien]. Vezi definitia »

abbevilián, -ă ab-vi-li-/ adj., s.n. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean. (< fr. abbevillien) Vezi definitia »

van (-nă), adj. – Zadarnic. Lat. vanus (sec. XIX) sau it. vano; cultism. – Der. vanitate, s. f., din fr. vanité; vanitos, adj., din fr. vaniteux. Vezi definitia »

HEXÁN s. m. hidrocarbură saturată, cu șase atomi de carbon în moleculă, lichid inflamabil, folosit ca dizolvant. (< fr. hexane) Vezi definitia »

OCCITÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Occitania (sudul Franței). ◊ (s. n.) ansamblu de dialecte vorbite de occitani. ◊ (s. f.) vechea limbă provesală sau limba trubadurilor. (< fr. occitan) Vezi definitia »