Definita cuvantului grund
GRUND, grunduri, s. n. 1. Primul strat de material special aplicat pe suprafața unei piese, a unui obiect, a unui element de construcție care urmează să fie finisată. 2. Strat de vopsea albă care se aplică pe pânza, pe cartonul sau pe scândura pe care se pictează. 3. Strat de mortar aplicat pe zidărie, servind ca suport pentru tencuiala vizibilă. – Din germ. Grund.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu grund
BLOND, -Ă I. adj. (despre păr, ten) deschis la culoare, gălbui, bălai. ♦ bere ~ă = bere de culoare deschisă. II. s. m. f. bărbat, femeie cu părul, cu tenul blond; blondin(ă). (< fr. blond) Vezi definitia »
reverénd (-dă), adj. – Demn de respect. Lat. reverendus (sec. XIX). – Der. reverendă, s. f. (sutană, anteriu; redingotă), din germ. Reverende, cf. pol. rewerenda (Tiktin); reverență, s. f., din fr. révérence. Vezi definitia »
COGITABÚND, -Ă adj. (Liv.) Bogat în gândiri; gânditor. [< it. cogitabondo]. Vezi definitia »
grund (grúnduri), s. n. – Fond, culoare de fond. – Var. grunt. Germ. Grund; var., prin intermediul rus. grunt (Scriban). Vezi definitia »
BRIAND [briã], Aristide [1862-1932], om politic, diplomat și strălucit orator francez. Prim-min. (1902-1911, ian.-mart. 1913, 1915-1917, 1921-1922, 1925-1926, iul.-oct. 1929) și ministru de Externe în repetate rînduri. Unul dintre inițiatorii Conferinței de la Locarno (1925), al Pactului Kellogg-Briand (1928) și al proiectului creării blocului „Pan-Europa”, sub hegemonia Franței. Premiul Nobel pentru pace (1926). Vezi definitia »