Definita cuvantului grupă
GRÚPĂ, grupe, s. f. 1. Colectiv restrâns de oameni, subordonat unei forme organizatorice mai largi. ♦ Unitate administrativă dintr-o întreprindere sau dintr-o instituție, bazată pe specializare, pe diviziunea muncii. ♦ Cea mai mică subunitate militară de instrucție și de luptă. ♦ (Rar) Grup (2). 2. Subdiviziune (în științe) care cuprinde elemente cu trăsături comune. ◊ Grupă sangvină = fiecare dintre categoriile de clasificare a sângelui, întemeiată pe ansamblul de caracteristici ale globulelor roșii și ale plasmei sangvine. ♦ Spec. Fiecare dintre subîmpărțirile care rezultă din așezarea elementelor chimice în sistemul periodic, grupând elementele cu proprietăți înrudite. – Din fr. groupe.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu grupă
DEROȘÉZĂ s.f. Mașină pentru scoaterea stâncilor din albia unui râu, de pe un teren. [< fr. dérocheuse]. Vezi definitia »
GÁDINĂ, gadine, s. f. (Pop.) Animal sălbatic; jivină, dihanie. – Din bg. gadină. Vezi definitia »
șugulícă, s.f. (reg.) cuvînt cu care se cheamă caprele; șuguriță, șuguță, sică. Vezi definitia »
țíntă (-te), s. f. – 1. Cuișor, știft. – 2. Pioneză. – 3. Obiectiv. – 4. Finalitate, scop, pretenție. – 5. Stea, pată de păr alb în fruntea calului. – 6. (Banat, Trans.) Pană, ic. – 7. (Adv.) La fix. Sl. cęta „monedă” (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 434; Byhan 308; Conev 122; Rosetti, III, 58). – Der. țintar, s. n. (filiera fabricanților de cuie; un anumit joc de societate); țintat, adj. (cu stea în frunte); ținteș, adj. (bun ochitor); țintui, vb. (a se bate în cuie; a fixa, a imobiliza); aținti (var. ținti, aținta), vb. (a fixa pe cineva, a se uita țintă). Vezi definitia »
POLISINTÉZĂ s. f. folosirea în limbile polisintetice de cuvinte lungi și complexe, pentru mai multe cuvinte. (< fr. polysynthèse) Vezi definitia »