ALORITMÍE s. f. 1. aritmie (2) periodică. 2. (biol.) ritm inegal în diviziunea celulelor sau în dezvoltarea orga-nismelor unicelulare. (< fr. allorythmie) Vezi definitia »

STRATEGÍE s.f. 1. Parte componentă a artei militare care se ocupă cu conducerea tuturor forțelor armate de uscat, aer și apă, pe toată durata războiului și pe durata fiecărei campanii, organizând și conducând operațiile duse de mari grupări de forțe. 2. Știința conducerii luptei revoluționare prin determinarea direcției principale a acțiunilor și prin elaborarea planului de unire și de utilizare justă a forțelor revoluționare, a rezervelor revoluției. 3. (Fig.) Arta de a folosi cu dibăcie toate mijloacele disponibile în vederea asigurării succesului într-o luptă. [Gen. -iei. / cf. fr. stratégie, lat., gr. strategia]. Vezi definitia »

FOLICULINEMÍE s. f. prezența foliculinei în sânge. (< fr. folliculinémie) Vezi definitia »

ARIERÁȚIE s.f. (Med.) Înapoiere mintală; tâmpenie. [< fr. arriération]. Vezi definitia »

POLEMARHÍE s.f. Demnitatea de polemarh. [Gen. -iei. / cf. fr. polémarchie]. Vezi definitia »