FÚRIE s.f. 1. Mânie violentă, nestăpânită; violență. ♦ (Fig.; rar) Dorință, patimă. 2. Fiecare dintre cele trei divinități ale infernului, care, în credințele celor antici, chinuiau sufletele păcătoșilor. [Pron. -ri-e, gen. -iei. / < lat. furia, cf. fr. furie]. Vezi definitia »

SCIENTOLOGÍE s.f. Scientică. [< fr. scientologie, cf. lat. scientia – știință, gr. logos – studiu]. Vezi definitia »

XENOFOBÍE s.f., art. xenofobía, g.-d.art. xenofobíei; pl. xenofobíi Vezi definitia »

IMPETRÁȚIE s. f. acțiune prin care se obține o favoare, un beneficiu. (< fr. impetration, lat. impetratio) Vezi definitia »

EXORTÁȚIE, exortații, s. f. (Livr.) Cuvântare, discurs prin care se urmărește stârnirea unor sentimente, dezlănțuirea unor acțiuni etc.; încurajare, îndemn, imbold, înflăcărare, exortare. – Din lat. exhortatio, fr. exhortation. Vezi definitia »