DIMINUTÍV, -Ă, diminutivi, -e, adj., s. n. (Substantiv, propriu sau comun, adjectiv sau, rar, altă parte de vorbire) care se formează cu ajutorul unui afix prin care se arată că obiectele, ființele, însușirile etc. denumite sunt considerate (în mod real sau afectiv) mai mici decât cele exprimate de cuvântul de bază. – Din fr. diminutif. Vezi definitia »

EXCLAMATÍV, -Ă adj. Care exprimă o exclamație. ◊ Propoziție exclamativă (și s.f.) = propoziție în care se exprimă o stare afectivă (admirație, bucurie, surprindere etc.). [< fr. exclamatif]. Vezi definitia »

RECITATÍV s.n. (Muz.) Pasaj dintr-o bucată muzicală executat de un solist ca o declamație și care uneori precedă sau separă ariile. [< fr. récitatif, it. recitativo]. Vezi definitia »

RADIOACTIV, -Ă, radioactivi, -e, adj. 1. (Despre elemente) Care prezintă radioactivitate. 2. Referitor la radioactivitate. (din fr. radioactif, germ. radioaktiv) Vezi definitia »

KEDÍV, kedívi, s.m. Titlu purtat de viceregii Egiptului între 1867 și 1914. (cf. fr. khédive) [def. MDN] Vezi definitia »