ciriúș, ciriúșe, s.n. (reg.) loc lung cu gheață pe care se dau copiii iarna; dădăuș, ghețuș, glenci, cicioancă, săniuș, derdeluș. Vezi definitia »

BORCĂNÁȘ, borcănașe, s. n. Diminutiv al lui borcan. Vezi definitia »

MEGIÉȘ, -Ă, megieși, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (În evul mediu, în Moldova și în Țara Românească) Țăran liber, stăpân de pământ. ◊ (Adjectival) Țăran megieș. 2. S. m. și f., adj. (Pop.) Vecin. [Pr.: -gi-eș] – Din scr. medjaš, magh. megyés. Vezi definitia »

ULIÉȘ, ulieși, s. m. Ulișor. – Din uliu + suf. -eș. Vezi definitia »

TARÁȘ (reg) stalp de sustinerea firelor de telefon, de regula din lemn Vezi definitia »