RESTITUÍ vb. IV. tr. A da îndărăt (cuiva) ceva; a înapoia; a reda. [Pron. -tu-i, p.i. restitui, 3,6 -ie. / cf. fr. restituer, lat. restituere, it. restituire]. Vezi definitia »

spărguí, spărguiésc, vb. IV 1. (refl.; reg.; despre adunări, petreceri, jocuri) a se sparge, a se termina. 2. (reg.; despre terenuri, nedefrișate, livezi, pășuni) a desțeleni. 3. (înv.) a viscoli, a viforî. Vezi definitia »

pântuí, pers. 3 sg. pântuie, vb. IV refl. (reg.) a se presa. Vezi definitia »

PUFUÍ vb. IV. v. pufăi. Vezi definitia »

ciuciuí (-uésc, -ít), vb. – A șopti, a șușoti. Creație expresivă, cf. sl. čučati (Berneker 161), sp. chuchear, și șoșoi, șușui. – Der. ciuciur, s. n. (izvor, șuvoi), cf. bg. čučur „canal de scurgere, țeavă de canalizare a apei” (Scriban, Conv. lit., XLIV, 1003); ciuciurău, s. n. (corn mic). Vezi definitia »