Definita cuvantului gust
GUST, gusturi, s. n. I. Simț prin care organismul primește (cu ajutorul limbii și mucoasei bucale) informații asupra proprietăților chimice ale unor substanțe cu care vine în contact; senzație produsă de o substanță (alimentară) prin excitarea limbii și mucoasei bucale; proprietatea unor substanțe (alimentare) de a provoca această senzație. ◊ Loc. adj. Cu gust = gustos. Fără (nici un) gust = lipsit de gust bun; fad. ◊ Expr. A da de (sau a afla) gustul (unui lucru) = a incepe să-ți placă (un lucru). II. Fig. 1. Capacitatea de a înțelege sau de a aprecia frumosul (în natură, în artă). ◊ Loc. adj. De gust = (despre oameni) cu simț estetic sau artistic dezvoltat; (despre manifestări, realizări ale oamenilor) care exprimă, arată un asemenea simț. Fără (sau lipsit de) gust = (despre oameni) lipsit de simț estetic; (despre manifestări sau realizări ale oamenilor) urât. De prost gust = a) care arată lipsa simțului estetic; b) nepotrivit, penibil, jenant. ◊ Loc. adv. Cu gust = cu pricepere, în mod estetic. 2. Înclinație, predispoziție, pornire. ♦ Preferință. 3. Plăcere, dorință, poftă. – Lat. gustus.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu gust
ANTIPROGRESÍST, -Ă adj. împotriva progresului. (< anti- + progresist) Vezi definitia »
VILEGIATURÍST, -Ă s. m. f. cel care se află în vilegiatură. (< vilegiatură + -ist) Vezi definitia »
CICLOTURÍST, -Ă s.m. și f. Cel care practică cicloturismul. [Cf. fr. cyclotouriste]. Vezi definitia »
ETNICÍST, -Ă adj. referitor la etnicism. (< fr. ethniciste) Vezi definitia »
MONOMETALÍST, -Ă, monometaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre sisteme monetare, teorii economice) Care se bazează pe monometalism. 2. Adj., s. m. și f. (Adept) al monometalismului. – Din fr. monométaliste. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z