GENÉTIC, -Ă I. adj. referitor la genetică sau la geneză; referitor la ereditate, la gene, la geneză (1); ereditar. ♦ inginerie ~ă = ansamblu de operații efectuate „in vitro” cu gene, cromozomi și, uneori, cu celule întregi, în scopul „construirii” genetice de organisme cu proprietăți ereditare premeditate. II. s. f. știință care studiază ereditatea și variabilitatea în organismele vii. (< fr. génétique) Vezi definitia »

MEZÓNIC, -Ă adj. Referitor la mezoni, al mezonilor. [< fr. mésonique]. Vezi definitia »

NISTÁGMIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de nistagmus. [< fr. nystagmique]. Vezi definitia »

PEDOCLIMÁTIC, -Ă adj. referitor la condițiile de sol și de climă. (< pedo¹- + climatic) Vezi definitia »

SEISMOGRÁFIC, -Ă, seismografici, -ce, adj. Privitor la seismografie, care aparține seismografiei. [Pr.: se-is-] – Din fr. séismographique. Vezi definitia »