CIUTÁC, ciutaci, s. m. Rest din lemnul de armare, rezultat prin tăierea acestuia după dimensiunile necesare. – Din ciut + suf. -ac. Vezi definitia »

pitpalác interj. – Imită glasul prepeliței. – Var. pitpedeche, Mold. pătpăduchi. Megl. pătpălog. Creație expresivă. – Der. pitpalac, s. m. (prepeliță, Coturnix communis); pitpalacă, s. f. (femeiușca pitpalacului), cf. bg. pătpăduk (după Hiecle 133, originea ar fi rom.), bg. pitpălak (pare de origine rom., cf. Capidan, Raporturile, 217), alb. potpoljoškë, mag. pitypalatty (Gáldi, Dict., 181), gal. paspallás, port. paspalhão (J. M. Piel, R. de Portugal, XIV, 58-64). Vezi definitia »

polomeác, poloméce, s.n. (înv. și reg.) căldare de aramă cositorită, de 10-12 litri, în care se păstrează apa de băut; găleată. Vezi definitia »

CEHOSLOVÁC, -Ă, cehoslovaci, -ce, s. m. și f., adj. (Ieșit din uz) 1. S. m. și f. Locuitor al Cehoslovaciei. 2. Adj. Care aparținea Cehoslovaciei sau locuitorilor ei. privitor la Cehoslovacia sau la locuitorii ei. – Din Cehoslovacia (derivat regresiv). Cf. fr. tchécoslovaque. Vezi definitia »

scrivác, scriváce, s.n. și scriváci, s.m. 1. (s.m.; reg.) coastă a luntrei. 2. (s.n.; reg.) fiecare dintre piesele de lemn care fixează piatra morii; vârtej. 3. (s.n.; reg.) scripete. 4. (s.m.; înv.) monedă sârbească ce a circulat în sec. al XVIII-lea și în Țările Române. Vezi definitia »