calpác (calpáce), s. n. – Căciulă înaltă cilindrică, din blană de oaie cu părul pe din afară. O purtau la început domnitorul și boierii, începînd din sec. XVIII au folosit-o și negustorii mai bogați. Tc. kalpak (Roesler 594; Șeineanu, II, 83; Lokotsch 1039; Ronzevalle 135); cf. ngr. ϰαλπάϰι, bg., sb. kalpak, mag. kalpag, rus. kolpag, fr. colback, it. colbàc, colbacche. Vezi definitia »

UBÁC s.n. Versant al unui munte expus spre nord, spre umbră. [< fr. ubac, cf. lat. opacus – umbros]. Vezi definitia »

NOVOLÁC, novolacuri, s. n. Răsină sintetică obținută prin condensarea fenolului cu formaldehidă în prezența acizilor și întrebuințată în industria lacurilor. – Din fr. novolaque. Vezi definitia »

ZLAC¹, zláce, s.n. v. Zlac¹. Vezi definitia »

petác s.m. (reg.) mușcată. Vezi definitia »