DISARTRÍE s. f. tulburare de limbaj constând din articularea defectuoasă a cuvintelor. (< fr. dysarthrie) Vezi definitia »

CENOGENÍE (‹ fr.) s. f. (BIOL.) Dezvoltare embrionară care nu respectă riguros toate etapele dezvoltării filogenetice; a fost formulată prima oară de E. Haeckel (1866). Vezi definitia »

arghirofilíe (-íi), s. f. – 1. Avariție, lăcomie. – 2. Simonie. Ngr. ἀργυροφίλα (Gáldi 152). – Der. arghirofil, s. m. Vezi definitia »

EXPECTORÁȚIE, expectorații, s. f. 1. Secreție a căilor respiratorii, eliminată prin tuse; spută, flegmă. 2. Eliminare prin tuse a produselor patologice din plămâni sau din căile respiratorii superioare; expectorare. – Din fr. expectoration. Vezi definitia »

INVAGINÁȚIE s.f. (Med.) Pătrundere a unei porțiuni de organ sau de țesut într-o cută proprie. [Gen. -iei, var. invaginațiune s.f. / < fr. invagination, cf. lat. in – în, vagina – teacă]. Vezi definitia »