Definita cuvantului halebardă
HALEBÁRDĂ, halebarde, s. f. Armă medievală în formă de lance cu un vârf de fier ascuțit, prevăzut pe o parte cu o secure, iar pe partea opusă cu un cârlig. [Var.: alebárdă s. f.] – Din fr. hallebarde.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu halebardă
postátă (postáte), s. f. – 1. Polog. – 2. Porțiune de teren. Sl. postatĭ „parte” (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 280; Conev 72). Vezi definitia »
cobílă (cóbile), s. f. – 1. (Înv.) Iapă. – 2. Suport cu care se transportă plugul. – 3. Scaun de rotar. – 4. Pîrghie. – 5. Țăruș, pripon. – Var. cobîlă (Mold.). Sl. kobyla „iapă” (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Cihac, II, 66; Conev 57 și 71; Cancel 10). – Der. cobiliță, s. f. (pîrghie, bucată de lemn pentru a duce două găleți o dată; lăcustă, Locusta viridissima; libelulă, Libellula depressa; constelația Lebedei), care poate proveni și direct din bg., sb. kobilica „iapă; cobiliță”. Probabil de la sensul de „țăruș, par” provine coblizan, s. m. (Mold., lungan), cuvînt pe care Scriban îl leagă, nejustificat, de goglează. Vezi definitia »
POTÉRNĂ s.f. (Constr.) Poartă secretă a fortificațiilor castelelor care dădea spre șanțul împrejmuitor; galerie, comunicație subterană. [< fr. poterne]. Vezi definitia »
MIREÁNCĂ, mirence, s. f. Femeie laică; mireană. – Mirean + suf. -că. Vezi definitia »
stejărícă s.f. (reg.) 1. stejar pufos. 2. (reg.; în forma: stejerică) stejăret, stejerărie, stejăriș, stejăriște, stejărie, stejărime. Vezi definitia »