SUNĂTÓR, -OÁRE, sunători, -oare, adj. 1. (Despre obiecte de metal) Care produce sunete. ◊ Bani sunători = a) monede, bani de metal; b) bani numerar, bani gheață. Șarpe sunător = șarpe-cu-clopoței, crotal. ♦ Care foșnește, foșnitor. ♦ (Despre vânt) Care vâjâie; șuierător. 2. Fig. (Despre cuvinte, fraze etc.) Plin de emfază; bombastic, pretențios. 3. Care sună puternic și prelung, care are rezonanță puternică; răsunător. – Suna + suf. -ător. Vezi definitia »

sanabór, s.n. (reg.) numele unui leac folosit pentru astmă. Vezi definitia »

BULZIȘÓR, bulzișori, s. m. Diminutiv al lui bulz. – Bulz + suf. -ișor. Vezi definitia »

UNICOLÓR, -Ă adj. Care are o singură culoare. [Cf. fr. unicolore]. Vezi definitia »

TEHNOREDÁCTOR, tehnoredactori, s. m. Specialist în lucrări de tehnoredactare. – Tehno- + redactor. Vezi definitia »