ECONOMÍE s. f. 1. totalitatea ramurilor muncii sociale existente într-o anumită orânduire socială, determinate de stadiul de dezvoltare a forțelor de producție și a relațiilor de producție. ◊ totalitatea relațiilor de producție care constituie cadrul desfășurării muncii sociale. ♦ ~ de piață = formă de organizare și funcționare a economiei în care oamenii își desfășoară activitatea în mod liber, autonom și eficient. ◊ ramură, sector de activitate productivă. ◊ gospodărire. 2. știința care se ocupă cu studiul economiei (1). ♦ ~ politică = știință socială care studiază legile producției sociale, ale repartiției și schimbului bunurilor materiale, specifice diferitelor orânduiri sociale în succesiunea lor istorică. 3. chibzuință, cumpătare (în cheltuieli). 4. (pl.) rezervă de bani: bani agonisiți. 5. alcătuire, compoziție a planului unei lucrări, a tratării unei chestiuni etc. (< fr. économie, lat. oeconomia, gr. oikonomia) Vezi definitia »

MACROFOTOGRAFÍE s. f. fotografiere a obiectelor mici, care dă o imagine mai mare decât în realitate. (< fr. macrophotographie) Vezi definitia »

PREOBRAJÉNIE, preobrajenii, s. f. (Pop.) Sărbătoare religioasă ortodoxă ținută la 6 august; Schimbarea la Față. [Pr.: pre-o-] – Din sl. prĕobraženije. Vezi definitia »

POLIMASTÍE s. f. anomalie congenitală prin mai multe mamele. (< fr. polymastie) Vezi definitia »

HIPALGEZÍE s.f. Sensibilitate dureroasă. ♦ Durere ușoară; hipalgie. [Gen. -iei. / < fr. hypalgésie, cf. gr. hypo – sub, algesis – durere]. Vezi definitia »