cioráp (ciorápi), s. m. – 1. Obiect de îmbrăcăminte care acoperă piciorul. – 2. Șosetă. – 3. (Arg.) Mănușă. Tc. çorab (Cihac, II, 566; Roesler 608; Șeineanu, II, 132; Meyer 450; Lokotsch 439; Ronzevalle 78); cf. ngr. τσουράπι, alb. tšorape, bg. čorap. – Der. ciorăpar, s. m. (fabricant de ciorapi); ciorăpărie, s. f. (fabrică sau magazin de ciorapi; cantitate mare de ciorapi). Vezi definitia »

nahláp (nahlápi), s. m. – Tălăzuire, contracurent. Origine suspectă. Pare legat de sl. chlapati „a face valuri mici” (Tiktin) sau mai curînd var. a lui năvrap. Vezi definitia »

hap (hápuri), s. n. – Minereu mărunt spălat. Mag. háp (DAR). În Trans. Vezi definitia »

trap (-puri), s. n. – Mers în fugă al calului. – Var. Mold. treap. Germ. Trab (Tiktin). Vezi definitia »

HANÁP s.n. Vas mare de lemn, de alabastru etc. folosit în evul mediu pentru băut. [< fr. hanap, cf. lat.pop. hanappus]. Vezi definitia »