MĂTĂÚZ, mătăuze, s. n. Mănunchi de busuioc, cu care preotul stropește cu agheasmă; sfeștoc, pămătuf. ♦ (Reg.) Bețigaș la capătul căruia se află un ghemotoc de cârpe sau de câlți și care are diverse întrebuințări. – Et. nec. Vezi definitia »

hulúz, hulúzi, s.m. (reg.) par, sul, drug (de la car) cu care se apasă fânul când se transportă. Vezi definitia »

HURMÚZ, (1) hurmuzuri, s. n., (2) hurmuzi, s. m. 1. S. n. Mărgea de sticlă imitând mărgăritarul; (la pl.) șirag de astfel de mărgele. 2. S. m. Arbust ornamental cu flori trandafirii și cu fructe bace albe de mărimea cireșelor (Symphoricarpus albus). – Din tc. (n. pr.) Hurmuz. Vezi definitia »

OMNIBÚZ s.n. Vehicul cu etaj pentru transportul în comun al călătorilor. [Var. omnibus s.n. / < fr. (voiture) omnibus, cf. lat. omnibus – pentru toți]. Vezi definitia »

topúz (-ze), s. n. – 1. Măciucă, buzdugan. – 2. Buzdugan bătut cu pietre nestemate, însemn al domnitorilor din Munt. și Mold. – 3. Lovitură la tălpi cu topuzul (1). – 4. Piatra cea mai mare dintre cele cinci cu care se joacă un joc de copii. – Mr. topuze. Tc. topuz (Roesler 577; Șeineanu, II, 364; Lokotsch 2090; Ronzevalle 117), cf. ngr. τοπούζι, alb., bg., sb. topuz. Vezi definitia »