HARD-ROCK ROC/ s. n. 1. stil în muzica rock, bogat în intensități sonore puternice, obsedante. 2. cântec în stilul hard rock (1). (< engl. hard-rock) Vezi definitia »

ROCK [ROC] s. n. 1. dans modern caracterizat prin răsuciri, piruete, deplasări ale partenerilor în diferite direcții, cu gesturi și mișcări exagerate; melodia corespunzătoare; 2. stil muzical popular american. (< engl. rock/and roll/) Vezi definitia »

DECK s. n. magnetofon, casetofon etc. fără amplificator de putere. (< engl. deck) Vezi definitia »

ADIRONDACK, grup muntos în NE S.U.A. (New York), constituind sectorul nordic al M-ților Apalași. Alcătuit din roci dure caledoniene, modelate de eroziunea glaciară. Alt. max.: 1.629 m (vf. Mount Marcy). Mare rezervație forestieră și parc natural. În apropiere, stațiunea de sporturi de iarnă Lake Placid. Vezi definitia »

DIRT-TRACK s. n. Cursă motociclistă care are loc pe o pistă cu zgură (și adesea cu obstacole). [Pr.: dărt-trec] – Cuv. engl. Vezi definitia »